„Orice şi pe oricine. Nu contează ceea ce se face bine, important este ceea ce e rău. Nu ne interesează promovări, titluri de campioni, participări la Jocurile Olimpice sau altele de acest gen. Esenţiale sunt eşecurile pentru că ne dau apă la moară. Nu ne interesează finanţatorii sportului prahovean decât atunci când aceştia pierd bani şi nu mai pot investi. Nu vrem să câştige nimeni, vrem să piardă toată lumea.
Să piardă Petrolul, să piardă Astra, să piardă Asesoft, să piardă Gergian Popescu, să piardă Robert Miclea, să piardă echipa de popice, să piardă handbalistele de la CSM , să piardă toti…
Important este să câştigăm noi, nişte neica-nimeni, care devenim importanţi doar atunci câmd pierd alţii. Asta-i pohta ce pohtim!”
Aşa ar putea arăta un manifest al contestatarilor de profesie existenţi în jurul sportului prahovean.
Ei alcătuiesc un fel de mişcare dadaistă, neţinând cont de eforturile altora pentru a realiza ceva, ci doar de bucuria pe care le-o provoacă lor eşecurile acestora.
Domnilor, nu e nevoie de voi! Luaţi-vă o pungă şi ţipaţi în ea!d
