În ultima săptămână, strigătele de performanţă scoase de rărunchii unor copii fără copilărie au atins în cel mai plăcut mod cu putinţă timpanele tenisului feminin românesc. Alexandra Dulgheru şi Sorana Cârstea au trecut, prin performanţele lor, mingea unui sport elitist, precum tenisul, peste fileul mediocrităţii în care se zbate activitatea sportivă românească, în special la jocurile de echipă.
Coarda sensibilă, a celor care o mai au, este atinsă nu doar de ceea ce au realizat aceste fete, ci mai degrabă de faptul că ele nu se laudă cu ce au făcut, gândindu-se cum să crească nivelul jocului lor de aici încolo. Palmele morale pe care le aplică cele două tenismene şi prin această mentalitate ating obrazul imperfect al unora care văd sportul ca pe un loc ideal pentru a consuma fără să producă nimic.
Pregătite pentru a accepta deopotrivă eşecul şi victoria, Alexandra şi Sorana au perspective roze într-o perioadă în care non culoarea sportului românesc devine atotstăpânitoare.
